Realizarea obligaţiilor de mediu în procedura insolvenţei

Motto: Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. (art. 6, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului)

       1.  Natura juridică a obligațiilor de mediu

În procedura reglementată de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, obligaţiile de mediu sunt creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă. 

Acest tip de creanţe sunt definite de dispozițiile art. 5, alin. (1), pct. 15 din Legea nr. 85/2014, care prevăd următoarele: „creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă. (...) Aceste cauze de preferinţă au înţelesul dat lor de Codul civil, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.” Sunt cauze de preferință, în accepțiunea Codului civil, privilegiile, ipotecile şi gajul (art. 2327).

Potrivit art. 10, alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, îndeplinirea obligaţiilor de mediu este prioritară în cazul procedurilor de dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii. Ne aflăm, prin urmare, în prezența unui privilegiu, legea definind privilegiul ca fiind preferinţa acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale (art. 2333, alin. 1, Cod civil). Concluzionăm, astfel, că obligațiile de mediu sunt creanțe ce beneficiază de o cauză de preferință, deținătorului unei astfel de creanțe legea conferindu-i anumite avantaje și drepturi în fața celorlalți creditori. Printre aceste drepturi se regăseşte şi acela de a fi plătit cu prioritate din preţul obţinut în urma vânzării bunurilor debitorului. 

      2. Obligațiile titularilor de activități aflaţi în stare de insolvenţă

Conform art. 15, alin. (2), lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, titularii activităţilor au obligaţia să notifice autoritatea competentă pentru protecţia mediului dacă intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, precum şi asupra oricăror modificări ale condiţiilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare, înainte de realizarea modificării. Prin urmare, o astfel de notificare este obligatoriu să fie transmisă și în situația în care titularii de activități se află în stare de insolvență.

În situația titularilor de activităţi pentru care nu este necesară reglementarea din punctul de vedere al protecţiei mediului, respectiv au autorizaţie sau autorizație integrată de mediu, agențiile pentru protecția mediului competente vor identifica obligațiile de mediu pe baza celor menționate în actele de reglementare.

În situația titularilor de activităţi pentru care este necesară reglementarea din punctul de vedere al protecţiei mediului prin emiterea autorizaţiei de mediu, respectiv a autorizaţiei integrate de mediu, agențiile pentru protecția mediului vor identifica obligațiile de mediu pe baza bilanțului de mediu, bilanț întocmit de titularii de activități.

Titularii de activităţi aflaţi în insolvenţă şi care se adresează instanţei cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 au obligaţia să ataşeze acestei cereri, printre alte documente, lista numelor şi a adreselor creditorilor, deci şi denumirea şi adresa agenţiei pentru protecţia mediului (art. 67, alin. 1, lit. c din Legea nr. 85/2014).

        3. Notificarea și obligațiile agențiilor pentru protecția mediului

În urma deschiderii procedurii insolvenței, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor, notificare care va cuprinde, printre altele, termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă (art. 99, alin. 1 și art. 100, alin. 1, lit. b din O.U.G. nr. 195/2005).

Agențiile pentru protecția mediului au obligația să transmită cererile de admitere a creanțelor în termenul prevăzut de administratorul judiciar în notificare. Sancțiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea acestui termen este decăderea. În acest sens, alineatele (1) și (2) ale articolul 114 din Legea nr. 85/2014 dispun următorele:

„(1) Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 42, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.

(2) Decăderea va fi constatată de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care nu va mai înscrie creditorul în tabelul creditorilor.”

În mod similar se va proceda și în cazul în care judecătorul-sindic decide intrarea în faliment a debitorului. Lichidatorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor, notificare care va fi comunicată creditorilor cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor şi care va cuprinde mențiunile prevăzute la art. 146, alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

În situația în care agențiile pentru protecția mediului nu au fost notificate de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, acestea sunt considerate de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanţelor, prin depunerea unei cereri de admitere la masa credală şi vor prelua procedura în stadiul în care se afla în momentul înscrierii lor la masa credală (art. 42, alin. 3 teză finală din Legea nr. 85/2014).

         4. Obligațiile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în privința obligațiilor de mediu

Potrivit art. 107 din Legea nr. 85/2014, creanţele constând în obligaţii care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării vor fi calculate de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar şi înscrise în tabelul de creanţe cu valoarea nominală pe care o aveau la data deschiderii procedurii. Prevederea este imperativă, prin urmare administratorul judiciar/lichidatorul judiciar are obligaţia să calculeze obligaţiile de mediu în valoare monetară.

În acest scop, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate precum evaluatori sau alţi specialişti. Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi plătite din averea debitoarei, sau se vor supune standardelor de cost stabilite de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care se vor remunera din fondul de lichidare constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4) (art. 61 din Legea nr. 85/2014).

Sumele necesare plății persoanelor de specialitate vor fi asigurate conform următoarelor prevederi ale art. 39 din Legea nr. 85/2014:

„(1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidatorul judiciar, vor fi suportate din averea debitorului.

(...)

(4) În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile urmând a fi făcute potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.

(5) În cadrul adunării creditorilor, administratorul judiciar va putea solicita creditorilor avansarea sumelor necesare continuării procedurii.

(6) În scopul şi în limitele necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, oricând pe parcursul procedurii, în lipsă de lichidităţi în patrimoniul debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va identifica bunuri valorificabile libere de sarcini, care nu sunt esenţiale pentru reorganizare, şi va proceda la valorificarea de urgenţă, la minim valoarea de lichidare a acestora, stabilită de un evaluator. Până la desemnarea comitetului creditorilor decizia de valorificare aparţine administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Propunerea de valorificare, inclusă în raportul prevăzut la art. 59 alin. (1), care se depune la dosarul cauzei şi se publică în extras în BPI, poate fi contestată de orice parte interesată în termen de 3 zile de la publicarea extrasului raportului în BPI. După desemnarea comitetului creditorilor, valorificarea se va face cu acordul comitetului, potrivit prevederilor art. 87 alin. (2).”

Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar are obligaţia înscrierii obligaţiilor de mediu în tabelul de creanţe.

      5. Răspunderea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar pentru neîndeplinirea obligaţiilor sale

Alineatele 2 şi 3 ale art. 60 din Legea nr. 85/2004 dispun următoarele:

„(2) Judecătorul-sindic va sancţiona administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte ori îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.

(3) Dacă prin fapta prevăzută la alin. (2) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părţi interesate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.”

Prin urmare, agenţiile pentru protecţia mediului, în calitate de creditori în procedura instituită de Legea nr. 85/2014, pot adresa judecatorului sindic o cerere în antrenarea răspunderii administratorului judiciar/lichidatorului judiciar dacă acesta nu a înscris obligaţiile de mediu în tabelul de creanţe. 

Sediul răspunderii administratorului judiciar/lichidatorului judiciar se află în dispoziţiile art. 182 din Legea nr. 85/2014:

„(1) Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere pentru exercitarea atribuţiilor cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Există rea-credinţă atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar încalcă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unui interes legitim. Există gravă neglijenţă atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu îndeplineşte sau îndeplineşte defectuos o obligaţie legală şi prin aceasta determină vătămarea unui interes legitim.

(2) În afara dispoziţiilor alineatului precedent, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere civilă, penală, administrativă sau disciplinară pentru actele efectuate în cursul procedurii, potrivit normelor de drept comun.”

În privinţa răspunderii civile, dreptul comun îl constituie dispoziţiile Codului civil, În cazul în care administratorul judiciar/lichidatorului judiciar nu a înscris obligaţiile de mediu în tabelul de creanţe, acesta va răspunde conform prevederilor legale referitoare la răspunderea civilă delictuală.

Răspunderea penală a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar care nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege poate fi atrasă potrivit prevederilor art. 297 şi art. 298 Cod penal, cu trimitere la art. 308 din acelaşi act normativ.

Faptele care constituie abateri disciplinare sunt prevăzute la art. 73, alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă. Astfel, potrivit acestei prevederi, constituie abatere disciplinară încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională definite de Codul de etică profesională. Unul dintre principiile de etică profesională este acela al respectării prevederilor legale, principiu potrivit căruia membrii Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România trebuie să respecte legislaţia aplicabilă activităţii pe care o desfăşoară. Necalcularea obligaţiilor de mediu în valoare monetară şi neînscrierea acestora în tabelul de creanţe reprezintă o încălcare a legislaţiei ce reglementează activitatea practicienilor în insolvenţă.

Articol cu final deschis: comunicarea hotărârii judecătorești prin e-mail

Potrivit unui comunicat dat publicității de Ministerul Justiției, părțile și participanții la un proces civil pot solicita transmiterea, în format electronic, a încheierilor de ședință, a sentințelor civile și a deciziilor civile.

După cum se arată în comunicat, programul informatic al instanțelor a fost modificat astfel încât să permită transmiterea prin e-mail către părțile dintr-un proces, dar și către reprezentanții legali ai acestora, a încheierilor de ședință, a sentințelor și a deciziilor civile imediat ce acestea sunt încărcate în sistem. 

Faptul că pot solicita comunicarea prin intermediul e-mailului a oricărei hotărâri judecătorești precum și afirmațiile contradictorii ale Ministrului Justiției (cum pui în executare un draft, practic?) m-au făcut să mă întreb următoarele:

-în ce temei legal pot eu să solicit comunicarea pe e-mail a unei hotărâri?

-de la ce dată curge termenul de exercitare a căii de atac, de la data comunicării hotărârii prin intermediul e-mailului sau de la data comunicării hotărârii prin intermediul poștei?

În opinia mea, solicitarea comunicării acestor hotărâri se poate face în temeiul art. 154, alin. (6) Cod procedură civilă. În vederea confirmării, instanţa, odată cu hotărârea judecătorească, va comunica un formular care va conţine: denumirea instanţei, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea şi indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar şi semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace (art. 154, alin. 6 teză finală Cod procedură civilă). Acest formular se atașează la dosar și face dovada că partea a primit hotărârea solicitată. 

În privința datei de la care începe să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac, cred că multe voci o să spună că acest termen începe să curgă numai după comunicarea hotărârii prin poștă. Eu sunt de părere că avem o comunicare perfect valabilă și dacă hotărârea este transmisă prin e-mail, la cererea părții. Art. 427 Cod procedură civilă care reglementează comunicarea hotărârii judecătorești nu distinge după modalitatea de comunicare a acesteia, iar existența la dosar a formularului prevăzut la art. 154, alin. 6 teză finală Cod procedură civilă face dovada că partea a primit hotărârea judecătorească. 

Sigur că cele de mai sus sunt doar opinii exprimate pe un teren absolut nou și, ca orice opinii, pot fi greșite. Voi citi cu plăcere orice alte opinii contrare.

Sursă foto: http://destepti.ro/speciile-literare-exemplificate-in-creatii-romanesti-autentice

Cererea de chemare în judecată (III)

Continui astăzi seria dedicată conținutului cererii de chemare în judecată. Primele două articole pot fi citite aici și aici.

O cerere de chemare în judecată trebuie să conțină întotdeauna obiectul ei. Obiectul unei cereri este ceea ce solicitați voi instanței, pretenția voastră concretă.

În cazul în care formulați o cerere evaluabilă în bani, sunteți obligați să indicați valoarea obiectului cererii, după prețuirea voastră. Pentru a nu trece în cererea de chemare în judecată o valoare aleatorie, trebuie să menționați în cuprinsul ei modul de calcul prin care ați ajuns la această valoare, precum și să anexați dovezi în acest sens.

În cazul în care cererea voastră are ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale. Dacă valoarea impozabilă nu este stabilită, veți face voi evaluarea imobilului, indicând valoarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată, așa cum am arătat în paragraful precedent.

Pentru identificarea imobilelor veți arăta în cerere localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz. La cerere veți anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, veți anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt.

Codul de procedură civilă prevede că, atunci când stabiliți valoarea obiectului cererii, nu trebuie să aveți în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.

Puteți modifica obiectul și valoarea acestuia până la primul termen de judecată la care sunteți legal citați. După acest termen, modificarea lor poate fi făcută numai dacă celelalte părți își exprimă în mod expres acordul.

Sursă foto: http://destepti.ro/speciile-literare-exemplificate-in-creatii-romanesti-autentice

Ridicarea mașinilor în sectorul 6 și contenciosul administrativ

”Ridicarea mașinilor în sectorul 6 este nelegală”, m-au anunțat ieri dimineață cei doi colegi mai tineri ai mei, dar foarte isteți. ”A obținut Gheorghe Piperea o hotărâre în acest sens și este prima de acest fel”, mi-a spus Raluca trecând pe lângă biroul meu. Zâmbetul ei larg te făcea să te întrebi dacă nu cumva participase și ea la victoria avocatului. ”Și are efect general, nu doar între părți”, mi-a spus Tasian ridicând capul din calculator și uitându-se la mine întrebător.  ”Cum să fie, măi, o hotărâre de speță opozabilă tuturor?” îl întreb eu, fără să știu care a fost obiectul acțiunii. ”Păi asta mă întrebam și eu”, mi-a răspuns el arătându-mi articolul în care citise asta.

În dimineața aceasta m-am trezit mai devreme, dornică să descifrez misterul hotărârii despre care se vorbea pe toate site-urile. Am aflat de aici, de aici și de aici că este vorba despre o hotărâre a Tribunalul București - Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal, pronunțată în dosarul nr. 9608/3/2014. Instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată și a dispus, printre altele, anularea anexei 2 a HCLS 6 nr. 4/2010, anexă ce reglementează Regulamentul privind blocarea/ridicarea, transportul, depozitarea şi eliberarea vehiculelor şi remorcilor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice din sectorul 6, precum şi pe domeniul public şi privat de pe raza teritorială a sectorului 6. Dispozitivul acestei hotărâri este următorul:

Admite în parte acţiunea. Anulează în parte HCLS 6 nr. 4/2010, în ceea ce priveşte Anexa 2 la aceasta, reprezentând Regulamentul privind procedura de ridicare, transport, depozitarea în spaţii amenajate şi eliberarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe domeniul public al Sectorului 6 al Municipiului Bucureşti. Anulează dispoziţia de ridicare seria PL nr. 022142/04.10.2012, emisă de pârâta DGPLS 6 Bucureşti. Obligă pârâta DGPLS 6 Bucureşti la restituirea către reclamanţi a sumei de 677,32 lei. Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică azi, 28.11.2014.

După cum rezultă de mai sus, avem o hotărâre judecătorească pronunțată în fond, deci care nu este definitivă. Ea poate fi atacată cu recurs, iar recursul în materia contenciosului administrativ este suspensiv de executare. Asta înseamnă că hotărârea Tribunalului București nu este titlu executoriu și nici nu poate fi pusă în executare dacă împotriva ei se exercită calea de atac a recursului. Doar după soluționarea recursului (în sensul respingerii lui, desigur) putem să spunem ”Ridicarea mașinilor în sectorul 6 din București este nelegală”. De-abia de la data pronunțării instanței de recurs niciun vehicul parcat neregulamentar în sectorul 6 nu va mai putea fi ridicat în baza anexei nr. 2 a HCLS 6 nr. 4/2010. Sigur că asta nu micșorează meritul echipei de avocați care a obținut hotărârea.

Sursă foto: http://www.cespun.eu/serviciul-ridicari-auto-sector-6-japca-cu-acte/

Cererea de chemare în judecată (II)

Continui astăzi seria dedicată conținutului cererii de chemare în judecată. Primul articol poate fi citit aici. 

Există situații în care alegeți ca cererea de chemare în judecată să fie făcută de o altă persoană, avocat sau mandatar neavocat. El este reprezentantul vostru în fața instanței. 

În această situație, în cererea de chemare în judecată trebuie trecute numele, prenumele şi calitatea celui care vă reprezintă în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Menționarea acestor date este necesară numai dacă cererea este formulată și semnată de reprezentantul vostru, în calitatea menționată. 

În toate cazurile de reprezentare trebuie ca în cerere să se indice în mod clar calitatea de reprezentant. Neindicarea acestei calități poate duce la anularea sau respingerea cererii, după caz. 

Cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele reprezentantului vostru, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea. Aceste date se trec în cerere în măsura în care există, cu scopul de a facilita comunicarea rapidă a citațiilor și a altor acte de procedură. În toate cazurile de reprezentare se va alătura la cererea de chemare în judecată procura, împuternicirea avocațială sau actul care justifică reprezentarea voastră în justiție.

Sursă foto: http://destepti.ro/speciile-literare-exemplificate-in-creatii-romanesti-autentice

Legislația poate fi consultată gratuit, pe site-ul Ministerului Justiției

În 12 noiembrie 2014 Ministerul Justiției a dat publicității un comunicat prin care a anunțat lansarea oficială a Portalului legislativ, o aplicație electronică de legislație națională care permite accesul gratuit al cetățenilor și al instituțiilor publice și private, atât de pe teritoriul României, cât și din spațiul comunitar, la o bază de date legislativă națională, gestionată de Ministerul Justiției. 

În comunicat se arată că inițierea acestui proiect de către Ministerul Justiției a fost determinată de necesitatea soluționării unei probleme majore cu care se confruntă la momentul actual societatea românească, și anume asigurarea accesului rapid, liber și neîngrădit al oricărei persoane fizice sau juridice interesate la legislație. 

Portalul legislativ poate fi accesat la adresa http://legislatie.just.ro/. De asemenea, el poate fi accesat și de pe prima pagină a site-ului Ministerului Justiției, www.just.ro. Eu l-am testat și a fost foarte ușor de utilizat. Găsiți pe Portalul legislativ actele normative atât în forma de bază, cât și în forma actualizată.