duminică, 14 mai 2017

Realizarea obligaţiilor de mediu în procedura insolvenţei



Motto: Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. (art. 6, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului)



       1.  Natura juridică a obligațiilor de mediu

În procedura reglementată de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, obligaţiile de mediu sunt creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă. 

Acest tip de creanţe sunt definite de dispozițiile art. 5, alin. (1), pct. 15 din Legea nr. 85/2014, care prevăd următoarele: „creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă. (...) Aceste cauze de preferinţă au înţelesul dat lor de Codul civil, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.” Sunt cauze de preferință, în accepțiunea Codului civil, privilegiile, ipotecile şi gajul (art. 2327).

Potrivit art. 10, alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, îndeplinirea obligaţiilor de mediu este prioritară în cazul procedurilor de dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii. Ne aflăm, prin urmare, în prezența unui privilegiu, legea definind privilegiul ca fiind preferinţa acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale (art. 2333, alin. 1, Cod civil). Concluzionăm, astfel, că obligațiile de mediu sunt creanțe ce beneficiază de o cauză de preferință, deținătorului unei astfel de creanțe legea conferindu-i anumite avantaje și drepturi în fața celorlalți creditori. Printre aceste drepturi se regăseşte şi acela de a fi plătit cu prioritate din preţul obţinut în urma vânzării bunurilor debitorului. 

      2. Obligațiile titularilor de activități aflaţi în stare de insolvenţă

Conform art. 15, alin. (2), lit. a) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, titularii activităţilor au obligaţia să notifice autoritatea competentă pentru protecţia mediului dacă intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, precum şi asupra oricăror modificări ale condiţiilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare, înainte de realizarea modificării. Prin urmare, o astfel de notificare este obligatoriu să fie transmisă și în situația în care titularii de activități se află în stare de insolvență.

În situația titularilor de activităţi pentru care nu este necesară reglementarea din punctul de vedere al protecţiei mediului, respectiv au autorizaţie sau autorizație integrată de mediu, agențiile pentru protecția mediului competente vor identifica obligațiile de mediu pe baza celor menționate în actele de reglementare.

În situația titularilor de activităţi pentru care este necesară reglementarea din punctul de vedere al protecţiei mediului prin emiterea autorizaţiei de mediu, respectiv a autorizaţiei integrate de mediu, agențiile pentru protecția mediului vor identifica obligațiile de mediu pe baza bilanțului de mediu, bilanț întocmit de titularii de activități.

Titularii de activităţi aflaţi în insolvenţă şi care se adresează instanţei cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 au obligaţia să ataşeze acestei cereri, printre alte documente, lista numelor şi a adreselor creditorilor, deci şi denumirea şi adresa agenţiei pentru protecţia mediului (art. 67, alin. 1, lit. c din Legea nr. 85/2014).

        3. Notificarea și obligațiile agențiilor pentru protecția mediului

În urma deschiderii procedurii insolvenței, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor, notificare care va cuprinde, printre altele, termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă (art. 99, alin. 1 și art. 100, alin. 1, lit. b din O.U.G. nr. 195/2005).

Agențiile pentru protecția mediului au obligația să transmită cererile de admitere a creanțelor în termenul prevăzut de administratorul judiciar în notificare. Sancțiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea acestui termen este decăderea. În acest sens, alineatele (1) și (2) ale articolul 114 din Legea nr. 85/2014 dispun următorele:
(1) Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 42, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.
(2) Decăderea va fi constatată de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care nu va mai înscrie creditorul în tabelul creditorilor.”

În mod similar se va proceda și în cazul în care judecătorul-sindic decide intrarea în faliment a debitorului. Lichidatorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor, notificare care va fi comunicată creditorilor cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor şi care va cuprinde mențiunile prevăzute la art. 146, alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

În situația în care agențiile pentru protecția mediului nu au fost notificate de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, acestea sunt considerate de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanţelor, prin depunerea unei cereri de admitere la masa credală şi vor prelua procedura în stadiul în care se afla în momentul înscrierii lor la masa credală (art. 42, alin. 3 teză finală din Legea nr. 85/2014).

         4. Obligațiile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în privința obligațiilor de mediu

Potrivit art. 107 din Legea nr. 85/2014, creanţele constând în obligaţii care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării vor fi calculate de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar şi înscrise în tabelul de creanţe cu valoarea nominală pe care o aveau la data deschiderii procedurii. Prevederea este imperativă, prin urmare administratorul judiciar/lichidatorul judiciar are obligaţia să calculeze obligaţiile de mediu în valoare monetară.

În acest scop, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate precum evaluatori sau alţi specialişti. Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi plătite din averea debitoarei, sau se vor supune standardelor de cost stabilite de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care se vor remunera din fondul de lichidare constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4) (art. 61 din Legea nr. 85/2014).

Sumele necesare plății persoanelor de specialitate vor fi asigurate conform următoarelor prevederi ale art. 39 din Legea nr. 85/2014:
(1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidatorul judiciar, vor fi suportate din averea debitorului.
(...)
(4) În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile urmând a fi făcute potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.
(5) În cadrul adunării creditorilor, administratorul judiciar va putea solicita creditorilor avansarea sumelor necesare continuării procedurii.
(6) În scopul şi în limitele necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, oricând pe parcursul procedurii, în lipsă de lichidităţi în patrimoniul debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va identifica bunuri valorificabile libere de sarcini, care nu sunt esenţiale pentru reorganizare, şi va proceda la valorificarea de urgenţă, la minim valoarea de lichidare a acestora, stabilită de un evaluator. Până la desemnarea comitetului creditorilor decizia de valorificare aparţine administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Propunerea de valorificare, inclusă în raportul prevăzut la art. 59 alin. (1), care se depune la dosarul cauzei şi se publică în extras în BPI, poate fi contestată de orice parte interesată în termen de 3 zile de la publicarea extrasului raportului în BPI. După desemnarea comitetului creditorilor, valorificarea se va face cu acordul comitetului, potrivit prevederilor art. 87 alin. (2).”

Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar are obligaţia înscrierii obligaţiilor de mediu în tabelul de creanţe.

      5. Răspunderea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar pentru neîndeplinirea obligaţiilor sale

Alineatele 2 şi 3 ale art. 60 din Legea nr. 85/2004 dispun următoarele:
(2) Judecătorul-sindic va sancţiona administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte ori îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.
(3) Dacă prin fapta prevăzută la alin. (2) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părţi interesate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.”

Prin urmare, agenţiile pentru protecţia mediului, în calitate de creditori în procedura instituită de Legea nr. 85/2014, pot adresa judecatorului sindic o cerere în antrenarea răspunderii administratorului judiciar/lichidatorului judiciar dacă acesta nu a înscris obligaţiile de mediu în tabelul de creanţe. 

Sediul răspunderii administratorului judiciar/lichidatorului judiciar se află în dispoziţiile art. 182 din Legea nr. 85/2014:
(1) Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere pentru exercitarea atribuţiilor cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Există rea-credinţă atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar încalcă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unui interes legitim. Există gravă neglijenţă atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu îndeplineşte sau îndeplineşte defectuos o obligaţie legală şi prin aceasta determină vătămarea unui interes legitim.
(2) În afara dispoziţiilor alineatului precedent, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere civilă, penală, administrativă sau disciplinară pentru actele efectuate în cursul procedurii, potrivit normelor de drept comun.”

În privinţa răspunderii civile, dreptul comun îl constituie dispoziţiile Codului civil, În cazul în care administratorul judiciar/lichidatorului judiciar nu a înscris obligaţiile de mediu în tabelul de creanţe, acesta va răspunde conform prevederilor legale referitoare la răspunderea civilă delictuală.

Răspunderea penală a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar care nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege poate fi atrasă potrivit prevederilor art. 297 şi art. 298 Cod penal, cu trimitere la art. 308 din acelaşi act normativ.

Faptele care constituie abateri disciplinare sunt prevăzute la art. 73, alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă. Astfel, potrivit acestei prevederi, constituie abatere disciplinară încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională definite de Codul de etică profesională. Unul dintre principiile de etică profesională este acela al respectării prevederilor legale, principiu potrivit căruia membrii Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România trebuie să respecte legislaţia aplicabilă activităţii pe care o desfăşoară. Necalcularea obligaţiilor de mediu în valoare monetară şi neînscrierea acestora în tabelul de creanţe reprezintă o încălcare a legislaţiei ce reglementează activitatea practicienilor în insolvenţă.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu