vineri, 16 ianuarie 2015

Articol cu final deschis: comunicarea hotărârii judecătorești prin e-mail

Potrivit unui comunicat dat publicității de Ministerul Justiției, părțile și participanții la un proces civil pot solicita transmiterea, în format electronic, a încheierilor de ședință, a sentințelor civile și a deciziilor civile.

După cum se arată în comunicat, programul informatic al instanțelor a fost modificat astfel încât să permită transmiterea prin e-mail către părțile dintr-un proces, dar și către reprezentanții legali ai acestora, a încheierilor de ședință, a sentințelor și a deciziilor civile imediat ce acestea sunt încărcate în sistem. 

Faptul că pot solicita comunicarea prin intermediul e-mailului a oricărei hotărâri judecătorești precum și afirmațiile contradictorii ale Ministrului Justiției (cum pui în executare un draft, practic?) m-au făcut să mă întreb următoarele:
-în ce temei legal pot eu să solicit comunicarea pe e-mail a unei hotărâri?
-de la ce dată curge termenul de exercitare a căii de atac, de la data comunicării hotărârii prin intermediul e-mailului sau de la data comunicării hotărârii prin intermediul poștei?

În opinia mea, solicitarea comunicării acestor hotărâri se poate face în temeiul art. 154, alin. (6) Cod procedură civilă. În vederea confirmării, instanţa, odată cu hotărârea judecătorească, va comunica un formular care va conţine: denumirea instanţei, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea şi indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar şi semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace (art. 154, alin. 6 teză finală Cod procedură civilă). Acest formular se atașează la dosar și face dovada că partea a primit hotărârea solicitată. 

În privința datei de la care începe să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac, cred că multe voci o să spună că acest termen începe să curgă numai după comunicarea hotărârii prin poștă. Eu sunt de părere că avem o comunicare perfect valabilă și dacă hotărârea este transmisă prin e-mail, la cererea părții. Art. 427 Cod procedură civilă care reglementează comunicarea hotărârii judecătorești nu distinge după modalitatea de comunicare a acesteia, iar existența la dosar a formularului prevăzut la art. 154, alin. 6 teză finală Cod procedură civilă face dovada că partea a primit hotărârea judecătorească. 

Sigur că cele de mai sus sunt doar opinii exprimate pe un teren absolut nou și, ca orice opinii, pot fi greșite. Voi citi cu plăcere orice alte opinii contrare.

Sursă foto: http://destepti.ro/speciile-literare-exemplificate-in-creatii-romanesti-autentice

3 comentarii:

  1. O schimbare binevenită care va face ceva mai plăcută experiența justițiabilului cu sistemul juridic, mai ales pentru cei cu domiciliul în alte localități decât sediul instanței (sau în alte județe când ajung la Curtea de Apel). În ceea ce privește data la care se consideră comunicată o hotărâre, eu sper că va fi luată în calcul cea de pe plic. În lipsa unor mecanisme prin care să se confirme primirea mesajului electronic (și mai ales să se refuze accesul la acesta mai înainte de a-i fi confirmat primirea) confirmarea scrisă de primire rămâne proba de netăgăduit a faptului că destinatarul a intrat în posesia documentului. În plus, cred că s-ar impune un standard dublu prin care instanțele vor putea face dovada transmiterii informațiilor folosindu-se de datele de pe serverele și calculatoarele lor, în timp ce până acum justițiabilul a fost decăzut din dreptul de a mai efectua actul de procedură dacă l-a transmis prin e-mail și a ajuns peste termen sau nu a mai ajuns deloc, cu toate că l-a trimis în termen într-o reglementare ce permite astfel de comunicări. Și asta pentru că instanțele refuză să țină cont de data și ora înregistrată în contul de e-mail personal. Sigur că o astfel de practică este motivată de ușurința cu care se pot falsifica datele electronice. De aceea ideal ar fi ca fiecare cetățean să primească o semnătură electronică și un certificat digital gratuite (așa cum se întâmplă în Spania, de exemplu) cu care să poată fi semnate și e-mailurile și prin intermediul cărora se poate verifica data de semnare pe un server independent și securizat.

    RăspundețiȘtergere